Dupa ce ne ocupam de repatriere decedati sau atunci cand avem un decedat in familie trebuie sa ne ocupam de ritualul de inmormantare pe care ar trebui sa il stim cat mai bine pentru a nu se isca discutii incomode printre membrii familiei.
In ziua si la momentul stabilit in acord cu preotul pentru inmormantare, rudele trebuie sa pregateasca tamaia si sa dea preotului si dascalului o lumanare aprinsa. Dupa ce are loc slujba la casa decedatului sau la capela ori la casa mortuara, se face si procesiunea de inmormantare care va ramane aceeasi pana in momentul in care se ajunge la cimitir.
Convoiul mortuar se va aranja astfel. In frunte va merge un credincios cu crucea care va sta la capatul mortului si apoi urmeaza cei care au coliva si vinul, dar si pomul si darurile care se dau saracilor ca un simbol al vietii si al mortii intruchipand tocmai raiul in care se vrea sa ajunga sufletul decedatului.
Persoanele cu coroanele daca exista, cei care au sfesnice, cantaretul si preotii, carul mortuar sau dricul in care se afla sicriul, rudele decedatului si toti ceilalti participanti.
In drum pana la biserica si pana la cimitir preotul va canta Sfinte Dumnezeule alaturi de cor sau alaturi de credinciosi si sub conducerea cantaretilor. In momentul in care grupul ajunge la rascruci sau in locuri care au legatura cu viata si cu activitatea decedatului ori in dreptul bisericilor preotul va trebui sa zica langa sicriu extenia pentru decedati.
Obiceiul de a sparge cani sau vase in momentul in care decedatu paraseste casa este pagan si este o expresie a unei supersitii ce a rezultat din ignoranta. De asemenea fanfara este un obicei care nu are legatura cu traditia ortodoxa pentru ca la ortodocsi nu a fost admisa cantarea instrumentala in cult.
In general aceste formatii canta piese populare, marsuri sau romante care sunt in dezacord cu sobrietatea evenimentului. Aceste practici dovedesc lipsa de seriozitate din partea celor care le cer si putin respect fata de decedat. In perioadele posturilor mari din an se recomanda sa se evite angajarea fanfarei la inmormantare.
La biserica se pastreaza atmosfera de liniste si de reculegere. Cei prezenti primesc lumanari aprinse care pot fi insotite si de o panza alba sau de un prosop, de un covrig, un mar sau un colacel. Cei care primesc toate acestea trebuie sa spuna Dumnezeu sa il ierte. Aceste formule inlocuiesc obisnuitul multumesc care nu se foloseste la astfel de ocazii.
Sunt si credinciosi care atentioneaza persoanele care sunt insarcinate sa ofere lumanari, sa nu dea si rudelor celui decedat. Aceasta practica este nefondata pentru ca primirea si oferirea lumanarii aprinse este o credinta comuna in lumina care calauzeste sufletul persoanei decedate in calea vesniciei si cu atat mai mult toate rudele apropiate vor fi chemate sa marturiseasca credinta aceasta si sa tina lumina in mana.
La finalul slujbel toti oamenii vor saruta icoana de pe pieptul decedatului si cei mai apropiati pot saruta mana ori fata mortului aceasta fiind de ramas bun. Acest gest, semnul iertarii si semnul impacarii prin care ne vom lua ramas bun de la cei care pleaca dintre noi, se va face in liniste.
