Locurile in care o persoana poate muri pot fi diverse: de la domiciliul sau la orice alt loc, fie el public sau privat: intr-un spital (90% dintre cazuri), intr-un azil de batrani etc. In cazul in care decesul nu are loc la domiciliu este nevoie ca decedtul sa fie transportat fie la domiciliu, fie la capela, iar pentru acest lucru trebuie urmati anumiti pasi.
Un transport funerar, realizat de regula de firma de pompe funebre care se ocupa de inmormantare, este efectuat cu ajutorul unui vehicul specific. Punerea in mormant se dovedeste a fi cea care determina alegerea modului de transport al corpului.
Transportul „cu fata descoperita” se realizeaza in general intre locul decesului si camera funerara. Acesta trebuie sa se realizeze cu ajutorul unui vehicul acceptat si echipat cu o cutie frigorifica necesara mentinerii unei temperaturi scazute pentru conservarea corpului. Acest tip de transport nu este posibil decat in primele 48 de ore dupa deces. O amanare nu poate aparea peste acest termen decat in anumite cazuri cand corpul va fi injectat obligatoriu cu formol si va primi ingrijirea necesara realizata de un tanatopractor.
Defunctul trebuie sa fie condus pe ultimul sau drum inainte de punerea corpului in mormant la locul de cult sau la cimitir. Transportul intern se efectueaza de obicei cu ajutorul unui dric sau al unui alt vehicul adaptat pentru acest tip de transport, insa daca corpul defunctului trebuie transportat in strainatate, pot fi alese diverse mijloace de transport, rutier sau aerian. In ambele cazuri, este obligatorie prezentarea certificatului de deces si indeplinirea anumitor formalitati, precum si acordarea ingrijirilor de conservare necesare.
Exista asadar si cazurile in care o persoana moare intr-o alta tara decat cea natala, fie ca este vorba despre un sejur de vilegiatura, o expatriere sau o deplasare in interes profesional in strainatate. Repatrierea unui corp consta in transferarea lui in tara natala in care va fi ingropat.
Aceasta operatiune include reglementarea unor formalitati administrative, pregatirea si toaletarea defunctului conform traditiei si diverselor ritualuri, punerea corpului in sicriu, transportul pe ultimul sau drum catre cimitir si punerea in groapa. Unele circumstante ale decesului pot antrena anumite demersuri particulare.
Este cazul, mai ales, al decesului prin suicid sau prin moarte violenta. Este recomandat ca pentru orice situatie particulara informatiile sa fie obtinute de la autoritatile competente in acest domeniu sau cel putin sa fie verificate la final de acestea pentru a nu exista diverse probleme.
In cazul decesului in strainatate, apropiatii decedatului trebuie sa efectueze un dublu demers: in mod obligatoriu sa obtina actul local de deces si facultativ sa declare decesul la serviciul de stare civila a consulatului. Daca apropiatii doresc repatrierea decedatului, acestia trebuie sa suporte costurile aparute in realizarea procesului; inainte de toate trebuie verificat daca defunctul dispunea sau nu de o asigurare in caz de deces si daca dispunea daca era prevazuta si garantia repatrierii.
Cheltuielile cu unele dintre formalitatile reglementate sunt suportate de Consulat. Daca familia nu doreste insa repatrierea, toate cheltuielile vor fi suportate de apropiatii defunctului care se ocupa de inmormantare.
