Laptele a fost intotdeauna asociat cu maternitatea si vazut ca sursa de viata. Conform mitologiei grecești, Calea Lactee s-a format atunci cand Hera, zeita greaca a casatoriei și feminitatii, a varsat lapte in timp ce il alapta pe Heracles, cunoscut de romani ca Hercules.
Miturile despre lapte nu s-au oprit la greci, desi,inca de la primele ugere de vaci mulse de maini omenesti, substanța a indemnat la inspecție, suspiciune, teama si dorinta. Dar in zilele nostre, noi consumatorii de lapte suntem atat de neinformati asupra originii laptelui incat am putea crede cu usurinta ca acesta ar putea proveni la fel de bine de bine dintr-un automat.
Cumparatorul de lactate tipic traiește intr-un oraș sau o suburbie, si ii place sa-si imagineze ca laptele inca provine dintr-o mica ferma familiala cu un hambar roșu si vaci care pasc pe un deal, unde mana iubitoare a omului mulge laptele intr-o galeata .
Aceasta viziune, iluzorie chiar si in alte vremuri, este acum aproape complet depasita. Laptele a devenit o industrie la nivel mondial, a produs la o scara care sfideaza orice asteptari.La un moment dat, laptele a fost unul din procedeele cele mai naturale in agricultura.
Un taur impregna o vaca – un taur real, înainte de perioada in care auaparut inseminarea artificiala. Vaca era însarcinata timp de noua luni și apoi nastea un vitelus. Ulterior, dupa nașterea vițelului si inca o perioada de pana la trei luni dupa ce era intarcat, fermierul mulgea laptele ce ramanea cu mana, pentru baut, unt si poate branza. Asta era tot. Pana acum.
Odata cu cresterea numarului de ferme agricole, laptele este acum o operatiune tot mai nenaturala. Ferma de lapte moderna poate avea sute, chiar mii de vaci. O vaca produce in medie astazi de sase-sapte ori mai mult lapte decat in urma cu un secol mulsul manual devenind ineficient fiind necesara automatizarea ( vezi Proagricol.ro ). Vacile isi petrec viața fiind in mod constant inseminate artificial, cu scopul de a produce cat mai mult lapte. Taurii se pot dovedi animale dificile, astfel incat reproducera pe cale naturala este un lucru de domeniul trecutului.
Antibioticele vindeca infectiile. Hormonii au fost conceputi pentru a crește producția de lapte. Vacile sunt “muncite” mult pentru a atinge aceasta productie, iar dupa aproximativ trei sau patru ani, producția lor scade si sunt vandute pentru carne de hamburger. Animalele isi petrec viața si sunt hranite intr-un stand de interior sau un spatiu special amenajat dar care este destul de aglomerat. Fiecare vaca produce lapte timp de mai mult de 305 de zile pe an.
Dar char asa sa fie ? In timp ce producatorii de lapte se lupta sa-si asigure existenta, a aparut un nou tip de operatiune – una care plaseaza bunastarea animalelor si operatiunile de mici dimensiuni in centrul afacerii. Este un experiment in curs de desfasurare, dar au existat semne ca acest “lapte nou” s-ar putea transforma intro solutie viabila de-acum inainte. Dar intrebarea ramane: vor fi dispusi consumatorii sa plateasca mai mult pentru a ști de unde vine laptele lor?
Laptele a fost mult timp o sursa de controverse, atat ca si productie cat si consum. In timpul anilor 1800, salubritateace lasa de dorit in fabricile de produse lactate a dus la aparitia unor boli provocate de consumul de lapte.
Omul de stiinta francez, Louis Pasteur a demonstrat in 1862 ca incallzirea laptelui ar putea elimina acest risc Cu toate acestea, pasteurizarea a fost si, într-o oarecare masura, este inca controversata. Odata ce laptele este pasteurizat nu mai este considerat “un produs natural” ca laptele crud.
In 1890 un doctor pe nume Henry Coit a stabilit un consiliu de medici, numit Comisia Medicala a Laptelui, pentru a certifica siguranța laptelui la ferma. Certificarea a adus un preț de vanzare cu amanuntul mai mare, pecare doar cativa clienți au fost dispusi sau capabili sa-l plateasca.
Și astfel, industria produselor lactated la mijlocul secolului 20 a suferit o schimbare majora. S-a stability un preț minim pentru laptele de Clasa A, laptele de baut.Pretul a scazut. Fermierii au trebuit sa produca mai mult. Pentru a produce mai mult, vacile trebuiau sa consume mai multe proteine, ceea ce insemna ca agricultorii sa cumpere cereale bogate in proteine, cum ar fi soia si ierburi ca lucerna.
Mulți producatori de lapte erau, de asemenea si cultivatori de cereale, dar curand a devenit dificil sa produci suficient si pentru vaci , iar ei au devenit astfel cumparatori de cereale. Din pacate, prețurile cerealelor și combustibilului a crescut, in timp ce laptele a ramas la un preț scazut. Acest lucru a facut aproape imposibil obtinerea de profit pe vanzarea laptelui.
